Pterigionul (“o pielita pe ochi”)

         Este o degenerescenta (modificare patologica) a conjunctivei, avand forma unui pliu triunghiular de tesut fibrovascular cu baza extern si varful spre cornee, cu traiect usor oblic in sus si spre centrul corneei.    
          Din punct de vedere anatomic pterigionul prezinta trei segmente:
– cap (varf de invazie) alb-cenusiu localizat in tesutul subepitelial;
– col alb, usor proeminent;
– corpul – structura fibrovasculara delimitata de conjunctiva normala, superior si inferior prin falduri, si atasat de globul ocular printr-o baza larga, cu vase rectilinii si rigide.
     In etiopatogenia sa au fost incriminati factori multipli: iritativi, infectiosi, ereditari. Se intalneste frecvent la persoanele expuse fenomenelor iritative prelungite, microtraumatismelor, radiatiilor ultraviolete, praf, vant, pulberi, fum.
     Teoriile moderne impart acesti factori in: 1. factori intrinseci: a. predispozitia ereditara (riscul de manifestare a acestei afectiuni este de 2 – 3 ori mai mare la persoanele care au rude cu pterigion in antecedente);
b. secretie lacrimala insuficienta (calitativ si cantitativ);
c. stari carentiale care duc la tulburari neurotrofice, tulburari corneene.
2. factori extrinseci: a. rolul primordial il au: expunerea la razele ultra-violete; expunerea la temperaturi ridicate (fierarii, sticlarii); mediile toxice (cu diversi vapori si substante chimice); mediile cu praf; frigul extrem;
b. microtraumatismele (agricultori, sudori, tamplari);
c. infectii microbiene si virale supraadaugate.
3. alti factori cu valoare secundara: a. sexul (pterigionul este de doua ori mai frecvent la barbati decat la femei); b. rasa; c. varsta (se pare ca cele mai multe cazuri apar intre 20 si 40 de ani, incidenta crescand la persoanele de peste 40 de ani si scazand in grupul 60 – 70 ani).                      
     Formarea pterigionului prezinte doua etape, si anume: etapa conjunctivala si etapa corneana.
     Etapa conjunctivala este de durata lunga si prezinta simptome de conjunctivita cronica, respectiv sindrom iritativ (edem conjunctival, hiperemie cu vase mari, zone multiple de descuamare punctiforma la nivelul conjunctiveinazale).
      In etapa corneana intalnim discontinuitatea filmului lacrimal cu tulburari neurotrofice corneene si microulceratii conjunctivale repetative, stimularea vascularizatiei conjunctivei si progresia conjunctivei bulbare spre zona ulceratiilor pentru a le acoperi, si progresie prin cerc vicios (ulceratii repetative acoperite prin reactie conjunctivala).
       Din punct de vedere clinic se disting mai multe variante de pterigion:
– stationar sau lent progresiv;
– evolutiv – cu o vascularizatie mai bogata si tendinta mai mare de invazie;
– recidivant – care dupa extirpare se reface rapid acoperind o zona mai mare decat inainte de operatie (pterigionul malign).
      Tratamentul pterigionului depinde de evolutia acestuia. Un pterigion nu altereaza vederea atata timp cat ramane la marginea corneei. Daca trece de ea, provoaca un astigmatism (vedere incetosata). Daca se apropie prea mult de axul vizual, formatiunea poate antrena o diminuare a acuitatii vizuale; acesta este principalul motiv pentru care tratamentul pterigionului trebuie initiat cat mai precoce. Boala, netratata corespunzator, duce la alterarea vederii sau cel mai rau, la pierderea ei, de aceea se recomanda prezentarea la medicul specialist oftalmolog pentru stabilirea diagnosticului de pterigion si initierea terapiei adecvate.
       Tratamentul curativ in pterigion este intotdeauna chirurgical. Motivele pentru care trebuie operat sunt urmatoarele:
– estetic
– functional (poate reduce miscarile ochiului)
– risc de afectare a vederii in stadiile terminale
– risc de infectie (poate favoriza diverse infectii corneene).  
       Cu toate acestea, pterigionul reapare in 30 pana la 50% din cazuri, intr-un interval de timp variabil care poate merge de la o luna la mai multi ani (datorita metodei de operare/chirurgicale). O a doua operatie este realizabila la o distanta de cel putin 6 luni de prima, dar asta nu inseamna ca trebuie renuntat. Alternativa este orbirea!
        Dintre complicatiile pterigionului, opacitatile pe care le lasa pe cornee duc la scaderea acuitatii vizuale, iar in formele mai severe se pot produce retractii ale mucoasei conjunctivale si tulburari de mobilitate a globului ocular cu diplopie.
           In concluzie! Din momentul descoperirii pielitei pe ochi (atunci cand va admirati in oglinda) este imperios necesar un consult oftalmologic pentru diagnosticare si monitorizare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s