Tipuri de retinopatie diabetica. Factori de risc

            Retinopatia diabetică neproliferativă (RDNP) se caracterizeaza prin dilatatii ale venulelor, situate mai ales in jurul maculei, microanevrisme si hemoragii. Edemul macular, cea mai frecventa cauza de pierdere a vederii in retinopatia diabetică neproliferativă, rezulta din tulburari de permeabilitate a capilarelor retiniene. Hipoxia (este o stare patologica constand in scaderea cantitatii de oxigen in tesuturi) retiniană, ca efect secundar al hiperglicemiei cronice, declanşează procesele patologice de retinopatie diabetică.
     Există tot mai multe dovezi că mecanismele inflamatorii pot juca un rol în patogeneza retinopatiei diabetice.
    Factorii sistemici, cum ar fi: controlul glicemic, hipertensiunea arterială, functia renala şi nivelul lipidelor serice, de asemenea, contribuie la dezvoltarea şi progresia retinopatiei diabetică neproliferativă.
    Iniţierea prompta şi corespunzătoare a fotocoagularii cu laser pentru edemul macular, împreună cu un control optim al factorilor sistemici, poate preveni pierderea vederii.
     Clasificarea retinopatiei neproliferative. În etapa neproliferativă, retinopatia este clasificata în patru niveluri de gravitate: uşoară, moderată si severă. Factorii care determina nivelul de severitate al retinopatiei neproliferative sunt: gradul de IRMA (anomalii microvasculare intra-retiniene), anomaliile venoase şi hemoragiile retiniene. În categoriile uşoară până la moderată ale retinopatiei neproliferative (denumita mai demult “retinopatie de fond”), există relativ puţine hemoragii intraretinian şi microanevrisme. Stadiul fazei de retinopatie neproliferativă severa (anterior numita retinopatie preproliferativa) reprezintă o ischemie (micsorarea sau intreruperea debitului sanguin cu reducerea aportului de oxigen, prin obstructie embolica, spasm, tromboza; este in fapt “un infarct”) în creştere şi este detectata clinic prin evaluarea celor patru cadrane ale periferiei medii retiniene folosind aşa-numita regula 4-2-1.
    Diagnosticul precis din etapa neproliferativa a retinopatiei diabetice este esenţială, deoarece determină riscul de progresie la forma proliferativa şi “scrie” calendarul aferent pentru examenele clinice.
      Retinopatia diabetică proliferativa (RDP) continuă să fie o cauza majora de orbire in intreaga lume. Istoria naturala demonstrează că dezvoltarea sa este în primul rând legata de ischemia retiniana progresiva. Complicaţiile principale care duc la pierderea vederii, dezlipire de retină prin tractiune şi hemoragie vitreana, sunt dependente de relaţia dintre tesutul neovascular şi corpul vitros.
     Factorii majori de risc sunt: durata de diabet si nivelul de control glicemic al pacientului, acesta din urma fiind un factor de risc modificabil aşa cum s-a demonstrat în diverse studii. În timp util tratamentul cu fotocoagulare cu laser este de o valoare imensa pentru conservarea vederii.
Factori de risc
    Sarcina este un factor de risc al progresiei retinopatiei diabetice. Mecanismul de accelerare al bolii poate fi un rezultat al sarcinii în sine sau al modificării în controlul metabolic.
    Fumatul, prin accentuarea hipoxiei tesuturilor şi efectele sale asupra dezvoltarii si functionarii trombocitelor (ambele mecanisme presupus implicate în patogeneza retinopatiei diabetice), ar fi de aşteptat să fie asociat cu agravarea retinopatiei.    
    Alcoolul, prin rolul sau de imbunatatire a functionarii trombocitelor, ar putea fi considerat ca având un posibil efect protector în reducerea incidenţei şi agravarii retinopatiei.
     Alti factori de risc sistemici. Nefropatia diabetica (afectarea rinichilor), măsurată prin albuminurie, proteinurie, sau insuficienta renala, se dovedeste a fi un factor de risc asociat cu progresia retinopatiei în unele, dar nu in toate stadiile.
    Anemia a fost de asemenea raportata a fi asociata cu progresia retinopatiei diabetice. Anemia severă este o problemă frecventă la pacienţii cu diabet zaharat, dar asocierea sa cu riscul crescut de retinopatie severa poate fi importanta pentru aceşti pacienţi.
    Controlul glicemic. Hiperglicemia este instigatorul unei cascade de evenimente care duc la complicaţii microvasculare in diabet.
     Este obligatoriu, sau foarte indicat, controlul fundului de ochi odata la 6 luni, respectiv maxim 1 an, sau mai des daca medicul oftalmolog indica acest lucru.
       In cazul progresiei retinopatiei diabetice sub tratament oral minim (antidiabetice orale) solicitati reevaluarea schemei de tratament!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s